REVIEW: Speed (1994)


SpeedAm văzut atât de multe filme de acțiune făcute de mântuială, încât parcă nici nu mai știm cum să reacționăm atunci când vedem unul realizat așa cum trebuie. Sunt foarte mulți cinefili care văd în blockbusterul american un film de joasă factură comparativ cu filmul de artă — după ei, singurele filme care merită vizionate. Eu n-am fost și nici n-o să fiu de acord cu o asemenea prejudecată, pentru simplul motiv că, negând valoarea filmelor de acțiune, negi de fapt una dintre principalele scopuri ale cinematografiei, aceea de a distra masele. Cinematografia înseamnă și artă, înseamnă și entertainment. Poate că filmele de genul lui Speed — de fapt, nu poate, ci sigur — sunt limitate din multe puncte de vedere și, dacă aș vrea, sigur aș putea să le desființez pentru tot ceea ce nu reușesc să fie. Dar în loc să fac pe neaccesibilul și să pretind marea cu sarea de la asemenea filme, de parcă m-aș aștepta să atingă valoarea unui Kurosawa sau a unui Coppola, prefer să le apreciez drept ceea ce sunt — metode plăcute de a-ți petrece două ore din viață, fără a deveni în vreun fel mai inteligent sau mai cultivat. Escapism și atât.

Speed începe ca un film care știe ce vrea. Un nebun (Dennis Hopper) amenință că va arunca în aer un lift plin cu oameni dacă nu va primi 3,7 milioane de dolari. Scena este bine filmată și plină de suspans. Ai zice că ar putea fi punctul culminant dintr-un bun film de acțiune, dar în Speed e doar încălzirea. Agenții SWAT Jack Traven (Keanu Reeves) și Harry Temple (Jeff Daniels) reușesc să-i salveze pe ostatici, într-o secvență care se încheie cu presupusa moarte a atentatorului. Peste puțin timp însă, Jack află că teroristul e în viață și că a plantat o bombă într-un autobuz din Los Angeles, pe care o va detona dacă nu-și va primi cele 3.7 milioane de dolari. Bomba se armează odată ce autobuzul depășește 50 de mile pe oră și va exploda dacă viteza vehiculului coboară sub acest prag. E și o șmecherie la mijloc. Teroristul îl lasă pe Jack să urce în autobuz, cu condiția să nu încerce să dea jos vreun pasager. Ajuns la bord, polițistul va încerca cu ajutorul călătorilor — mai ales a șoferiței de ocazie Annie (Sandra Bullock) — să țină vehiculul în siguranță până când colegii săi reușesc să dea de urma criminalului.

Povestea nu e deloc complexă, dar nici nu are nevoie să fie, pentru că Jan de Bont (fost director de imagine pentru Die Hard și The Hunt of Red October) ne arată că știe cu ce se mănâncă filmul de acțiune. Un film de acțiune poate exista foarte ușor și fără realism, și fără interpretări de excepție, atât timp cât reușește să devieze atenția privitorului de la inerentele probleme de credibilitate. Iar Speed face asta cu o lejeritate dezarmantă, pentru că din punct de vedere tehnic este foarte sus. Unghiurile de filmare sunt splendide (de la planuri largi, trase din elicopter, până la cadre-detaliu luate din tot feluri de locuri de unde e foarte incomod să filmezi), montajul e dinamic, ritmul e și el la un nivel foarte ridicat, cascadoriile sunt aproape toate în live action (se zvonește că s-au folosit 12 autobuze diferite la filmări), iar coloana sonoră a meritat din plin Oscarul primit pentru sunet. Toate aceste lucruri m-au făcut să-mi las scepticismul de-o parte și să mă bucur de acțiune, ceea ce mi se întâmplă destul de rar.

Sunt și ceva probleme, în special la scenariu și interpretare. Am observat momente — izolate, din fericire — când personajele trec prea ușor de la o stare la alta, probabil pentru a oferi filmului anumite pauze de respiro printre problemele care apar constant (la început șoferul e împușcat, apoi cică lipsește o porțiune din șosea, apoi autobuzul pierde benzină — ai zice că crizele astea au bilete de ordine). Cuplul Keanu Reeves – Sandra Bullock mi-a plăcut, dar pe secvențele statice cei doi au arătat că, în afară de energie, prea multe n-au de oferit (s-a simțit și că ambii se aflau la început de carieră în filmul ăsta — nu că Keanu ar fi progresat prea mult între timp). La polul opus s-a aflat Dennis Hopper, a cărui interpretare, absolut savuroasă în senilitatea ei, confirmă una dintre regulile nescrise ale filmelor de acțiune: aceea că un bun film de acțiune are nevoie de un villain pe măsura eroului. Per total, Speed are, cu excepțiile amintite, calitatea unui film realizat de oameni care își cunosc și își practică bine de tot meseria. Asta cere un oarecare respect și o anumită apreciere.

divider 3TITLU: SPEED, GEN: ACȚIUNE, ȚARĂ: SUA, ANUL: 1994DURATĂ: 116 MINUTE, REGIA: JAN de BONT, SCENARIUL: GRAHAM YOST (JOSS WHEDON — NECREDITAT), CU: KEANU REEVES, DENNIS HOPPER, SANDRA BULLOCK, JEFF DANIELS, JOE MORTON, GLENN PLUMMER, ALAN RUCK ETC.divider 3

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s