REVIEW: The Killing of a Chinese Bookie (1976)


The Killing of a Chinese Bookie
Există filme pe care le vezi iar și iar și iar, pentru că cu fiecare nouă vizionare observi ceva ce nu remarcasei înainte. Un mic gest al unui personaj, o nouă nuanță sau o replică subtilă care inițial îți scăpase. The Killing of a Chinese Bookie e acel gen de film. Deși poate că n-a fost cea mai bine primită creație marca John Cassavetes (în general el n-a fost genul de regizor preaslăvit de critici), Bookie este construit după personalitatea creatorului său — un om controversat, deseori neapreciat la adevărata sa valoare, și un umanist mai întâi de toate. Se spune că inițial Cassavetes scrisese scenariul filmului pentru a fi regizat de Martin Scorsese (pe atunci prietenul și protejatul său). Scorsese a citit însă scenariul și i-a spus lui Cassavetes știi foarte bine că tu ar trebui să-l regizezi, te reprezintă”. Și avea dreptate. În mâinile unui alt regizor, probabil că pelicula nu și-ar fi împlinit potențialul. În mâinile lui Cassavetes (și cu interpretarea senzațională a lui Ben Gazzara) a ieșit o capodoperă neo-noir.

Filmul îl introduce pe Ben Gazzara în rolul lui Cosmo Vitelli, mândrul proprietar al localului Crazy Horse West, un club de striptease din California. Cosmo este tipul bărbatului condus de aparențe. Are o afacere, un statut și vrea să fie apreciat. Și într-o anumită măsură chiar este. Fetele de la bar îl iubesc și el le iubește la rândul lui. S-ar părea că o duce foarte bine, în ciuda ocazionalelor probleme cu jocurile de noroc. Are propriul lui locșor, e mereu înconjurat de fete frumoase, iar clienții sunt mulțumiți — “I’ve got a golden life, got the world by the balls, that’s right, I’m great, I’m amazing”, se laudă el la un moment dat. Situația lui se schimbă însă foarte repede și foarte dramatic. După o nouă încercare de a se da în spectacol la masa de poker, Cosmo se alege cu o datorie de 23.000 de dolari către ceea ce pare a fi o facțiune a mafiei din Los Angeles (Timothy Carey și Seymour Cassel sunt extrem de credibili în rolul gangsterilor). Iar când mafioții află că n-are de unde să scoată banii, îi cer să omoare pentru ei un așa-zis agent de pariuri chinez.

La prima vedere, ai zice că avem de-a face cu o poveste gangsterească obosită și previzibilă, dar e mult mai mult de atât. Gangsterii din film sunt de fapt metafore pentru cei care ruinează visurile oamenilor și de care nu ai scăpare, simbolizând însăși problemele cu care Cassavetes s-a confruntat în carieră (scena din mașină, cu Cosmo prins la mijloc între cei trei mafioți, sugereză perfect senzația de constrângere). Dar regizorul nu pune toate problemele prin care trece Cosmo pe seama mafioților. Nu. Cassavetes ne arată aici cât de ușor este să te lași dus de val și să pierzi contactul cu realitatea. A-ți studia în permanență gesturile, atitudinile, modul de a vorbi cu scopul de a face impresie în fața celorlalți poate duce la o pierdere a propriei identității. I’m only happy when I can be what people want me to be rather than be myself, admite Cosmo în discursul superb din final. El nu e fericit în pielea lui decât în măsura în care se poate identifica cu ceea ce cred alții despre el. Lipsa de autenticitate nu poate duce decât la pierzanie. Ăsta este de fapt mesajul pe care Cassavetes vrea să-l înțelegem.

Filmul arată bine — pe alocuri chiar mai mult decât bine — pentru că Cassavetes acordă puțină importanță esteticii. Oricât de ciudat ar suna, dezinteresul lui pentru reguli rigide e ceea ce îi oferă lui Bookie spontaneitate și mister. Jocul nocturn de lumini și umbre aduce a film noir și ne amintește de expresionismul german, iar minimalismul ne conduce spre filmul independent. Poate că unele cadre par luate în grabă, cu neglijență, dar ăsta e pur și simplu modul lui Cassavetes de a ne spune că pentru el filmul înseamnă mai mult impuls decât normă, mai multă emoție decât prețiozitate artistică. De altfel, nehotărârea lui Cassavetes — nicidecum văzută ca un defect, ci ca o dorință continuă de a-și reinventa opera — a făcut ca filmul să iasă în două cut-uri. Cel din 1976, de 135 de minute, pune mai mult accentul pe atmosferă, în timp ce versiunea din 1978, cu 27 de minute mai scurtă, vine cu anumite clarificări suplimentare lanivel de poveste. Eu v-aș recomanda să le vedeți pe amândouă.

divider 3TITLU: THE KILLING OF A CHINESE BOOKIE, GEN: CRIMĂ / DRAMĂ, ȚARĂ: SUA, ANUL: 1976DURATĂ: 135 MINUTE, REGIA: JOHN CASSAVETES, SCENARIUL: JOHN CASSAVETES, CU: BEN GAZZARA, SEYMOUR CASSEL, TIMOTHY CAREY, ROBERT PHILLIPS, AZIZI JOHARI, MORGAN WOODWARD, MEADE ROBERTS ETC.divider 3

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s